Artists
: B A R I L
Retopit
Sorin Neamțu
24.2.2012 – 15.4.2012

|ˈretəʊpɪtˈ| - (remelted) sounds like the thud of a rubber mallet.

It is something that lies behind a series of objects—objects that were neither conceived nor made to be sat on. They are uncomfortable or even impossible to sit on, at least not in the usual way. As if you were in a gym, lying upside down on an inclined sit-up bench.

At the time, I wrote in my journal:

On that bench, I understood what was happening to me.

I felt like a villain suppressing his own thoughts, treating them as something with no counterpart in reality. Someone who dreams, but whom, every now and then, something brings back to reality, reminding him of the possibility of the irreparable.

A terrible despair, an immense lack of air, felt simultaneously with a sense of now or never.

|ˈretəʊpɪtˈ| is about things that are almost.

The almost-chairs are objects that deserve description. They establish a direct connection between body, memory, and space.

Shown together, a failed photograph and an accidental one, might reveal something about the time that passed between them

|ˈretəʊpɪtˈ| sună ca lovitura unui ciocan de cauciuc.

Este ceva ce stă în spatele unei serii de obiecte — obiecte care nu sunt gândite și realizate ca să se stea pe ele. Sunt incomode sau chiar imposibil de folosit pentru a ședea, cel puțin nu în mod obișnuit. Ca și cum te-ai afla într-o sală de sport, întins cu capul în jos, pe o bancă înclinată pentru abdomene.

În acea perioadă, am scris în jurnal:
Pe banca aceea, am înțeles ce se întâmpla cu mine.

Mă simțeam ca un răufăcător care își reprimă propriile gânduri, tratându-le ca pe ceva ce nu are corespondent în realitate. Cineva care visează, dar pe care, din când în când, ceva îl readuce la realitate, amintindu-i de ireparabilul posibil.

O disperare cumplită, o uriașă lipsă de aer, resimțită simultan cu senzația de acum ori niciodată.

|ˈretəʊpɪtˈ| este despre lucrurile care sunt aproape.

Aproape-scaunele sunt obiecte care merită să fie descrise. Ele servesc drept mijloc de stabilire a unei legături directe între corp, memorie și spațiu.

O fotografie ratată și una făcută din greșeală, expuse împreună, ar putea spune ceva despre timpul care s-a scurs între ele.

Sorin Neamțu (b. 1977) lives and works in Timișoara. He paints and draws; since 2012 he has also made objects and performances, and some of the current paintings remain closely related to those actions. He studied at the Faculty of Arts of the West University of Timișoara, taking a BA and an MA in the class of Constantin Flondor, after a degree in computer science at the Polytechnic University of Timișoara.

He has had solo exhibitions at MNAC, the National Museum of Contemporary Art in Bucharest, at Suprainfinit Gallery in Bucharest, at Schleifmühlgasse in Vienna and at AMT Project in Bratislava, and has shown in group exhibitions at MNAC, Kunsthalle Bega, the Romanian Cultural Institute in London and New Gallery in Budapest. His work is in the MNAC collection.

Between 2012 and 2019 he founded and ran : B A R I L Gallery in Cluj-Napoca, which received the Guido Carbone Prize at Artissima Torino in 2014 for a presentation he curated. He has edited books for DCV and Distanz Verlag in Berlin, and has published eight artist books of his own since 2010.
(2026)

Sorin Neamțu (n. 1977) trăiește și lucrează la Timișoara. Pictează și desenează; din 2012 a făcut și obiecte și performance, iar unele dintre picturile de acum rămân în relație strânsă cu acele acțiuni. A absolvit Facultatea de Arte a Universității de Vest din Timișoara, licența și masteratul, la clasa lui Constantin Flondor, după ce studiase informatica la Politehnica din Timișoara.

A avut expoziții personale la MNAC București, la Suprainfinit București, la Schleifmühlgasse Viena și la AMT Project Bratislava, și a participat la expoziții de grup la MNAC, Kunsthalle Bega, Institutul Cultural Român din Londra și New Gallery Budapesta. Lucrări de-ale lui se află în colecția MNAC.

Între 2012 și 2019 a fondat și a condus : B A R I L Gallery din Cluj-Napoca, care în 2014 a primit Premiul Guido Carbone la Artissima Torino, pentru o prezentare curatoriată de el. A editat cărți la DCV și Distanz Verlag, Berlin, și a publicat opt cărți de artist proprii, începând din 2010.
(2026)

Retopit

Sorin Neamțu
24.2.2012 – 15.4.2012
2019 | Fozakakozfea2012 | Zenon/off
views
booklet
press
opening
trivia
Text

|ˈretəʊpɪtˈ| - (remelted) sounds like the thud of a rubber mallet.

It is something that lies behind a series of objects—objects that were neither conceived nor made to be sat on. They are uncomfortable or even impossible to sit on, at least not in the usual way. As if you were in a gym, lying upside down on an inclined sit-up bench.

At the time, I wrote in my journal:

On that bench, I understood what was happening to me.

I felt like a villain suppressing his own thoughts, treating them as something with no counterpart in reality. Someone who dreams, but whom, every now and then, something brings back to reality, reminding him of the possibility of the irreparable.

A terrible despair, an immense lack of air, felt simultaneously with a sense of now or never.

|ˈretəʊpɪtˈ| is about things that are almost.

The almost-chairs are objects that deserve description. They establish a direct connection between body, memory, and space.

Shown together, a failed photograph and an accidental one, might reveal something about the time that passed between them

|ˈretəʊpɪtˈ| sună ca lovitura unui ciocan de cauciuc.

Este ceva ce stă în spatele unei serii de obiecte — obiecte care nu sunt gândite și realizate ca să se stea pe ele. Sunt incomode sau chiar imposibil de folosit pentru a ședea, cel puțin nu în mod obișnuit. Ca și cum te-ai afla într-o sală de sport, întins cu capul în jos, pe o bancă înclinată pentru abdomene.

În acea perioadă, am scris în jurnal:
Pe banca aceea, am înțeles ce se întâmpla cu mine.

Mă simțeam ca un răufăcător care își reprimă propriile gânduri, tratându-le ca pe ceva ce nu are corespondent în realitate. Cineva care visează, dar pe care, din când în când, ceva îl readuce la realitate, amintindu-i de ireparabilul posibil.

O disperare cumplită, o uriașă lipsă de aer, resimțită simultan cu senzația de acum ori niciodată.

|ˈretəʊpɪtˈ| este despre lucrurile care sunt aproape.

Aproape-scaunele sunt obiecte care merită să fie descrise. Ele servesc drept mijloc de stabilire a unei legături directe între corp, memorie și spațiu.

O fotografie ratată și una făcută din greșeală, expuse împreună, ar putea spune ceva despre timpul care s-a scurs între ele.

Sorin Neamțu (b. 1977) lives and works in Timișoara. He paints and draws; since 2012 he has also made objects and performances, and some of the current paintings remain closely related to those actions. He studied at the Faculty of Arts of the West University of Timișoara, taking a BA and an MA in the class of Constantin Flondor, after a degree in computer science at the Polytechnic University of Timișoara.

He has had solo exhibitions at MNAC, the National Museum of Contemporary Art in Bucharest, at Suprainfinit Gallery in Bucharest, at Schleifmühlgasse in Vienna and at AMT Project in Bratislava, and has shown in group exhibitions at MNAC, Kunsthalle Bega, the Romanian Cultural Institute in London and New Gallery in Budapest. His work is in the MNAC collection.

Between 2012 and 2019 he founded and ran : B A R I L Gallery in Cluj-Napoca, which received the Guido Carbone Prize at Artissima Torino in 2014 for a presentation he curated. He has edited books for DCV and Distanz Verlag in Berlin, and has published eight artist books of his own since 2010.
(2026)

Sorin Neamțu (n. 1977) trăiește și lucrează la Timișoara. Pictează și desenează; din 2012 a făcut și obiecte și performance, iar unele dintre picturile de acum rămân în relație strânsă cu acele acțiuni. A absolvit Facultatea de Arte a Universității de Vest din Timișoara, licența și masteratul, la clasa lui Constantin Flondor, după ce studiase informatica la Politehnica din Timișoara.

A avut expoziții personale la MNAC București, la Suprainfinit București, la Schleifmühlgasse Viena și la AMT Project Bratislava, și a participat la expoziții de grup la MNAC, Kunsthalle Bega, Institutul Cultural Român din Londra și New Gallery Budapesta. Lucrări de-ale lui se află în colecția MNAC.

Între 2012 și 2019 a fondat și a condus : B A R I L Gallery din Cluj-Napoca, care în 2014 a primit Premiul Guido Carbone la Artissima Torino, pentru o prezentare curatoriată de el. A editat cărți la DCV și Distanz Verlag, Berlin, și a publicat opt cărți de artist proprii, începând din 2010.
(2026)

Site typography

Two voices: Archivo for the apparatus and the poster, EB Garamond for long-form reading. The three words of the identity (BARIL · ARCHIVE · 2012–2019) are drawn, not typeset.

The apparatus — Archivo

9px · 400 fine print: the artist on a polaroid, the OCD sheets, the „generated…" line
10,5px · 400 · .15em labels · filter · imported · menu · press release
12px · 400 filters, timeline, artist list, tooltips, captions — tabular figures
14px · 500accordion headers

The poster — also Archivo

clamp(17→24px) · 700exhibition title
clamp(15→19px) · 600artist name
14px · 400 31.10.2018 – 31.1.2019
10,5px · 500curated by

Reading — EB Garamond

15.5px / 1.6texts in column 4: press releases, biographies, the poem — with true italics
19.5px / 1.62 · 58chfull screen
30px · 600the title in the reader

Conventions: uppercase labels always carry .14–.16em tracking in muted ink; figures are tabular so they never dance while scrolling; italics appear only in reading.